Ziua cea mai lunga. A fi sau a nu fi la CM de Rugby

Foto: Andua1
De aproape doua luni, comunitatea rugbystica din Romania, din Europa si chiar cea de la nivel mondial sta ca pe ace asteptand mai multe decizii care sa lamureasca temele fierbinti care sunt pe masa celor doua foruri rugbystice, Rugby Europe si World Rugby. Temele sunt: arbitrajul brigazii de arbitri romani ai meciului Belgia-Spania din 18 martie, echipele calificate ca Europe 1 (acces direct la Cupa Mondiala) si Europe 2 (acces la baraj), reactia fara precedent a jucatorilor spanioli la adresa arbitrului Vlad Iordachescu la finalul meciului de la Bruxelles, circumstantele desemnarii brigazii romanesti la Belgia-Spania, problema eligibilitatii mai multor jucatori ai Romaniei, Belgiei si Spaniei. Toate aceste teme par legate intre ele dar, in acelasi timp, trebuie judecate separat. Miza este una uriasa, iar aceasta este participarea la editia din 2019 a Cupei Mondiale de rugby, organizata de Japonia, cel de-al treilea eveniment sportiv de pe glob ca audienta (dupa cupa mondiala de fotbal si jocurile olimpice de vara). Participarea asigura o maxima expunere pentru federatiile tarilor implicate dar si finantarea World Rugby pe urmatorii ani si oportunitatea atragerii altor fonduri de la sponsorii interesati. Toate aceste fonduri sunt esentiale pentru dezvoltarea rugbyului in tari din Tier 2 si 3, tari ca Romania, Spania sau Rusia. De aici si miza uriasa, precum si cota de emotie pe care aceste teme interconectate au atins-o in ultimele saptamani.

Cea mai simpla dintre teme, cea a comportamentului jucatorilor spanioli si-a gasit raspunsul in suspendarile primite de cinci dintre jucatorii Leones si aceasta pentru ca era o problema strict disciplinara, o chestiune in care exista experienta si cazuistica suficienta pentru a transa problema. Rezolutia a nemultumit federatia iberica dar, pe de alta parte, a fost considerata mult prea blanda de catre altii, in conditiile in care nu mai existasera astfel de exemple la acest nivel in istoria recenta.
O reactie vehementa la aceasta decizie a fost inhibata, atat de-o parte, cat si de cealalta, atata timp cat toata atentia a fost abatuta asupra celorlalte teme, mult mai importante pentru ecuatia calificarii la RWC 2019 dar si pentru cea a retrogradarii din REC.

In tot acest timp, cele trei federatii implicate in scandal si-au pregatit apararea, au trimis documentele solicitate sau care au fost considerate relevante in judecarea cazului.
Ce e clar: Belgia si Romania au folosit cate un jucator neeligibil in campania de calificare, iar Spania doi. Asta e un lucru cert care nu mai poate fi pus la indoiala.
Intre timp, in presa a “transpirat” informatia ca pe data de 10 mai, comitetul independent format din trei judecatori (un sud-african si doi britanici) va audia toate partile implicate.
Romania este vinovata de incalcarea regulamentului privind eligibilitatea jucatorilor prin folosirea lui Sione Fakaosilea in mai multe meciuri, la fel ca si celelalte doua federatii.
Asadar, asteptam decizia in urma audierilor de astazi cu un interes maxim si cu o speranta aproape disperata intr-o finalitate favorabila Stejarilor, oricare ar fi ea.

Ce se poate intampla?
Intr-un scenariu de cosmar, Romania poate pierde la pachet calificarea, alaturi de Spania, iar calificarea poate fi obtinuta direct de catre Rusia si, in urma barajelor de catre Germania (!). O alta varianta ar fi ca cele trei federatii sa fie doar amendate dar meciul Belgia-Spania sa se rejoace, iar, in eventualitatea unei victorii iberice, Romania sa mearga la baraj. O varianta mai “light” ar fi ca Romania sa nu fie judecata in aceeasi oala cu celelalte doua, sa se tina cont de buna intentie si alte circumstante atenuante, iar rezultatul de la Belgia-Spania sa ramana acelasi. In acest ultim caz, ne calificam direct. Scenarii mai pot exista dar sunt, in mare, variatiuni ale celor trei prezentate mai sus.

Dezavantajele Romaniei:
– “antepronuntarea” World Rugby si pozitia acestui for fata de cazul eligibilitatii si al rejucarii. In ultimul comunicat remis lucrurile sunt clare pentru WR: rejucarea ar fi in interesul rugbyului, iar la capitolul eligibilitate, nu isi asuma nicio responsabilitate, aceasta apartinand 100% federatiilor, in acord cu regulamentul;
– precedentul Tahiti – un caz destul de recent, in care federatia locala a folosit mai multi jucatori francezi, iar decizia a fost una drastica. Desi circumstantele nu sunt aceleasi ca in cazul romanesc;
– perceptia Romaniei la nivel international dupa scandalul meciului Belgia-Spania, organizat de un for continental condus de un roman, meci arbitrat de un roman si de al carui rezultat a beneficiat Romania. Perceptia nu ar trebui sa influenteze decizia dar nici nu poate fi neglijata.

Avantajele Romaniei:
– componenta si calitatea comitetului independent care judeca acest caz: toti trei membri ai curtilor supreme de justitie ale tarilor din care provin. Acest fapt garanteaza, cel putin la nivel teoretic, o judecata independenta de pozitia World Rugby ca parte in aceasta poveste;
– pasii concreti facuti de FRR, precum si existenta unei proceduri in cazul lui Sione dar si in alte cazuri de naturalizari pentru Stejari. Acestea nu pot anula incalcarea regulamentului dar pot constitui dovezi clare ca Romania nu poate fi asimilata cazului tahitian, nici macar cazurilor Belgiei sau Spaniei, ba chiar sa beneficieze de circumstante atenuante;
– existenta a mai multor precedente in cazul “natiunilor majore”, iar pedepsele au fost mult mai mici decat cele dorite acum de Rusia.

Nu stim ce va fi. Va tine cont comitetul de argumentele noastre? Va vrea sa vada cazul lui Sione altfel decat cel al jucatorilor spanioli sau cel belgian? Va clarifica faptul ca incalcarea regulamentului s-a produs pentru aceleasi articole dar felul si gravitatea incalcarilor sunt diferite? Va intelege ce inseamna un eventual precedent in rejucarea unui meci de rugby (sau orice alt sport) la acest nivel? Sunt intrebari fara raspuns la acest moment dar care se vor lamuri, cu siguranta, in scurt timp.
Ce stim este ca rugbyul european si cel mondial nu va mai arata la fel dupa aceasta poveste. Este de asteptat o monitorizare si coordonare mai atenta din partea World Rugby a intregului fenomen, este de asteptat o profesionalizare a Rugby Europe, precum si o rigoare si standardizare mult mai mare la nivelul federatiilor, inclusiv FRR.
Ce mai stim noi este ca aceasta generatie de Stejari (romani sau naturalizati) merita sa ajunga la Cupa Mondiala. Ce mai stim noi, ca suporteri, este ca ne dorim enorm sa ajungem in Japonia alaturi de ei, sa-i incurajam si sa fim impreuna la un astfel de eveniment.
Daca nu va fi asa, ar fi o premiera nedorita pentru noi toti si rugbyul romanesc va trebui sa treaca prin procesul de “shut down” si “restart”.
Speram pana in ultima clipa!
Hai Romania! Hai Stejarii!